Faina de peste este recunoscuta de catre nutritionisti ca fiind un ingredient calitativ si digerabil in acelasi timp care poate fi adaugat in dieta majoritatii animalelor domestice , in special in acvacultura .
Faina de peste ofera o mare cantitate de energie , si este o excelenta sursa de proteine, lipide (uleiuri), minerale, și vitamine .
In principiu faina de peste poate fi obtinuta din aproape orice tip de “fructe de mare “ dar este, în general fabricata din pește marin sălbatic capturat, care conține un procent ridicat de oase si care de obicei este considerat nepotrivit pentru consumul uman direct .O alta sursa de materie prima in productie o constituie și produsele secundare sau resturile create în timpul prelucrării de diverse produse din fructe de mare destinate directe consumului uman. Aproximativ 4 până la 5 tone de pește întreg sunt necesare pentru a produce 1 tona de făină de pește uscat.
Există mai multe metode de procesare pentru a produce făină de pește de calitate bună, dar principiul de bază implică separarea solidelor din ulei și apă si mai apoi uscarea acestea . In functie de metoda de productie cat si de materia prima folosita se obtin diferite tipuri de fainuri de peste .
PROTEINELE IN FAINURILE DE PESTE SI ROLUL LOR
Fainurile de peste se folosesc in acvacultura si au fost preluate in mod natural de catre pescarii de crapi ca ingrediente de baza in mixurile de boilies . Motivul principal a fost acela de a folosi o sursa de proteina viabila , care sa fie acceptata de crapi si sa ofere o buna valoare nutritionala . Orice dieta completa trebuie sa contina unele proteine, dar valoarea nutritivă a proteinei se referă în mod direct la compoziția aminoacidă și digestibilitate. Proteinele sunt formate din aminoacizi, care sunt eliberati in organism în urma digestiei proteinelor prin absorbția în sânge. Animalele au cerințe nutritionale mai degrabă pentru aminoacizi specifici decat pentru proteine.Făinurile de pește si alte fainuri proteice sunt “vehicule “ pentru furnizarea de aminoacizi in dieta crapului .Aminoacizii se impart in doua categorii in functie de capacitatea corpului de a-I sintetiza : esentiali si neesentiali . Aminoacizi care nu pot fi sintetizați, și, prin urmare, trebuie să fie furnizati în dieta, sunt clasificati ca fiind "esențiali". Zece aminoacizi esențiali trebuie să fie incluse în dieta crapului: Arginina, histidina, izoleucina, leucina, lizina,metionina, fenilalanina, treonina, triptofan, și valină. Aminoacizii care pot fi sintetizați de către crap sunt denumiti "neesențial" și nu trebuie să fie adăugati in dieta.
O proteină care nu conține cantitatea adecvată de aminoacizi esentiali este o proteină dezechilibrată și are o valoare nutritivă mai mică. In esenta un aminoacid trebuie sa fie prezent intr-o anumita cantitate minima in dieta astfel incat el sa poata satisfice nevoile nutritionale .
Calitatea diferitelor furaje depinde în mare măsură de profilul de aminoacizi din proteinele lor, de digestibilitatea proteinelor , de prospețimea materiilor prime, și de depozitarea acestora.Proteinele bazate pe plante, chiar și atunci când sunt prelucrate în mod adecvat, sunt de obicei, nu la fel de digerabile ca cele din făină de pește.Includerea acestora in dieta determină scaderea ratei de creștere și a consumului de furaje. Digestibilitate proteinei pentru făina de pește este în mod constant peste 95% comparative cu digestibilitatea ​​pentru multe proteine ​​pe bază de plante care variază foarte mult, de exemplu, de la 77% la 96%, în funcție de speciile de plante.
Natura structurală a plantelor este diferita de cea a animalelor si proteinele izolate din plante sunt asociate cu elemente nedigerabile , inhibatori care sunt un obstacol pentru crap in în calea utilizării eficiente a proteinei ​​. Lipsa inhibitorilor nutritivi sau a factorilor anti-nutritionali în făina de pește, face ca aceasta sa fie mai atractiva . Factorii anti-nutritionali sunt compuși care interferează cu digestia nutrienților,absorbției, sau metabolismul și pot fi, de asemenea, toxici. De exemplu, un factor anti-nutritiv natural în soia neprajita este tripsina-inhibitor care blocheaza enzimă tripsină sa descompuna proteinele in intestinele animalelor .
Un alt motiv foarte important pentru care făina de pește este căutata ca ingredient în dietele de acvacultură se datorează faptului că aceasta conține anumiți compuși care fac furajul mai acceptabil și plăcut la gust . Această proprietate permite furajelor sa fie ingerate rapid, și reduce scurgerea substanțelor nutritive. Se crede ca si acidul glutamic este unul dintre compușii care cotribuie la palatilibilitatea făinii de pește .
ROLUL LIPIDELOR DIN FAINURILE DE PESTE
Deși cea mai mare parte a uleiului din fainurile de peste este , extras în timpul prelucrării , lipidele rămase reprezintă de obicei între 6% și 10% , dar pot varia de la 4% la 20%. Lipidele de pește sunt extrem de digerabile de catre majoritatea speciilor de animale și sunt surse excelente de acizi esențiali grași polinesaturați , omega-3 și omega-6 . Efectele benefice ale lipidelor în dieta peștilor sunt observabile în structura și funcția membranelor celulare. Membrana celulară este un strat semipermeabil și flexibil , care acoperă fiecare celulă a animalelor și controlează trecerea de nutrienți și alte substanțe din afară in interiorul celulei. Membrana celulară protejează celula și este compusa în principal din lipide, proteine, si unii carbohidrați. Datorită compoziției lor de acizi grași,lipidele permit membranelor celulare sa-si mențina fluiditatea la scăderea sau creșterea temperaturii apei și au un rol in reglajele interne ce fac fata influentei presiunii diferite la care este supus pestele in apa . Lipidele din făina de pește, nu conferă doar un profil excelent de acizi grași esențiali, ci si un conținut ridicat de energie in dieta. Din moment ce există foarte puține glucide in făina de pește, conținutul de energie din făina de pește se referă în mod direct la procentul de proteine ​​și de ulei conținut . Cantitatea și calitatea uleiului din făina de pește va depinde la rândul său de specia, fiziologia, starea de reproducere, vârsta, obiceiurile de hrănire peștelui capturat, precum și metoda de prelucrare.Lipidele din făina de pește și uleiul de pește sunt ușor de digerat de către animale, în special de catre pești. La aceste animale,digestibilitatea lipidelor este de 90% sau mai mare. Digestibilitatea ridicata a lipidelor înseamnă că acestea pot oferi o mulțime de energie utilizabilă. În cazul în care o dieta nu oferă suficientă energie, peștele trebuie să descompuna proteine ​​valoroase pentru energie, care este costisitoare și poate crește producția de amoniac toxic.Faina de peste de bună calitate, conține antioxidanți sau compuși care reduc posibilitatea de deteriorare datorata substanțelor toxice reactive , ce sunt produse în mod continuu la nivel molecular în celulele animalelor. Utilizarea antioxidanților în menținerea făinii de pește este esențială pentru a stabiliza sursele de energie continuta de aceasta . Fără ca făină de pește sa fie stabilizata cu antioxidanți , conținutul energetic disponibil al mesei poate fi redus cu până la 20%.
VITAMINELE SI MINERALELE DIN FAINA DE PESTE
Faina de peste are un conținut de minerale mare, în special calciu, fosfor, magneziu și. Spre deosebire de fosforul din plante, fosforul din făina de pește este într-o formă foarte disponibilă pentru majoritatea animalelor. Conținutul de vitamine al făinii de pește este foarte variabil și influențat de mai mulți factori, cum ar fi originea și compoziția pestelui prelucrat , metoda de prelucrare , și prospeţimea produsului .Conținutul de vitamine solubile în grăsime în făina de pește este relativ scăzută datorită îndepărtării lor în timpul extracției uleiului. Făina de pește este deasemenea o sursa de vitamine din complexul B .
Putem sa spunem ca o concluzie , ca faina de peste reprezinta un aliment valoros in alimentatia crapului prin continutul de proteine , lipide , vitamine si minerale , fapt ce explica intr-o oarecare masura succesul nazilor ce au in compozitie acest ingredient .
